CARTEA A TREIA A REGILOR

CAPITOLUL 17

Proorocul Ilie

 

Atunci Ilie Tesviteanul, prooroc din Tesba Galaadului, a zis catre Ahab:

"Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, inaintea Caruia slujesc au; in acesti ani nu va fi nici roua, nici ploaie decat numai cand voi zice eu!"

Si a zis Domnul catre Ilie:

"Du-te de aici, indreapta-te spre rasarit si te ascunde la paraul Cherit, care este in fata Iordanului. Apa vei bea din acel parau, iar mancare am poruncit corbilor sa-ti aduca acolo!"

Si a plecat Ilie si a facut dupa cuvantul Domnului; s-a dus si a sezut la paraul Cherit, care este in fata Iordanului. Corbii ii aduceau paine si carne dimineata, paine si carne seara; iar apa bea din parau. Dupa o vreme paraul a secat, nemaifiind ploaie pe pamant.

Atunci a fost cuvantul Domnului catre Ilie, zicand:

"Scoala si du-te la Sarepta Sidonului si sezi acolo, caci iata am poruncit unei femei vaduve sa te hraneasca!"

Si s-a sculat el si s-a dus la Sarepta. Si cand a ajuns la portile cetatii, iata o femeie vaduva aduna vreascuri si a chemat-o Ilie si i-a zis:

"Adu-mi putina apa ca sa beau! "

Si s-a dus ca sa-i aduca, dar Ilie a strigat-o si i-a zis:

"Adu-mi si o bucata de paine sa mananc!"

Ea insa a zis:

 "Viu este Domnul Dumnezeul tau, n-am nici o faramitura de paine, ci numai o mana de faina intr-un vas si putin untdelemn intr-un urcior. Si iata, am adunat cateva vreascuri si ma duc sa o gatesc pentru mine si pentru fiul meu si apoi sa mancam si sa murim!"

Atunci i-a zis Ilie:

"Nu te teme, ci du-te si fa cum ai zis; dar fa mai intai de acolo o turta pentru mine si adu-mi-o, iar pentru tine si pentru fiul tau vei face mai pe urma. Caci asa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Faina din vas nu va scadea si untdelemnul din urcior nu se va imputina pana in ziua cand va da Domnul ploaie pe pamant!"

Si s-a dus ea si a facut asa, cum i-a zis Ilie; si s-a hranit ea si el si casa ei o bucata de vreme. Caci faina din vas n-a scazut si untdelemnul din urcior nu s-a imputinat, dupa cuvantul Domnului, grait prin Ilie. Dupa aceasta s-a imbolnavit copilul femeii, stapana casei, si boala lui a fost atat de grea, ca n-a mai ramas suflare intr-insul.

Si a zis ea catre Ilie:

"Ce ai avut cu mine, omul lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca sa-mi pomenesti pacatele mele si sa-mi omori fiul?"

Iar Ilie a zis:

"Da-mi pe fiul tau!"

Si l-a luat din bratele ei si l-a suit in foisor unde sedea el si l-a pus pe patul sau.

Apoi a strigat Ilie catre Domnul si a zis:

"Doamne Dumnezeul meu, oare si vaduvei la care locuiesc ii faci rau, omorand pe fiul ei?"

Si sufland de trei ori peste copil, a strigat catre Domnul si a zis:

"Doamne Dumnezeul meu, sa se intoarca sufletul acestui copil in el!"

Si a ascultat Domnul glasul lui Ilie; si s-a intors sufletul copilului acestuia in el si a inviat.

Si a luat Ilie copilul si s-a coborat cu el din foisor in casa si l-a dat mamei sale si a zis Ilie:

"Iata copilul tau este viu!"

Atunci a zis femeia catre Ilie:

"Acum cunosc si eu ca tu esti omul lui Dumnezeu si cu adevarat cuvantul lui Dumnezeu este in gura ta!"

 

 

CAPITOLUL 18

Jertfa lui Ilie

 

Acesta era feciorul lui Sovac, preotul Legii vechi, locuind în cetatea Tesve, din Galaad, de dincolo de Iordan, de unde şi numele Proorocului, Ilie Tesviteanul, şi a trăit cu peste opt sute de ani înainte de întruparea Mântuitorului, pe vremea lui Ahab, regele evreilor.

Acest rege îşi luase de soţie o prinţesă feniciană, Isabela din Sidon, femeie de alt neam şi închinătoare lui Baal, zeul fenicienilor. Şi ea îndemna pe rege să părăsească vechea credinţă a iudeilor, în Dumnezeul cel adevărat, şi să se închine lui Baal, nu numai el, ci să silească tot poporul să-l urmeze, întorcându-se la păgânitate. Deci, regele, preţuind mai mult deşarta frumuseţe a femeii, decât mântuirea sufletului său, a părăsit credinţa cea bună şi îmbrăţişând el însuşi legea idoleascâ, a dat poruncă, şi mult ajutor, spre aducerea poporului credincios la închinarea idolilor, prigonind pe apăratorii dreptei credinţe, ridicând capişti idoleşti, pretutindeni pe pământul lui Israel, şi ţinând în mare cinste pe preoţii lui Baal.

S-a ridicat atunci, la chemarea Domnului, Ilie Proorocul şi, venind la curtea regelui, îl mustra, prin cuvintele aspre, pentru rătăcirea lui. Dar vâzând că nu poate aduce pe rege la calea cea dreaptă a credinţei strămoşeşti, l-a vestit că se va abate asupra ţării o foamete mare, care va ţine trei ani şi jumătate, ca pedeapsă pentru lepădarea lui de credinţă. Regele, căutând să-l omoare, Proorocul Domnului s-a ascuns, în cele din urmă, în Fenicia, unde mîna regelui nu-l mai putea atinge.

După trei ani şi jumătate însă Proorocul s-a întors la curtea lui Ahab. Cu jertfa adusă pe muntele Carmel, Proorocul a dovedit că străvechea credinţă, pe care o apăra el, era credinţa cea adevărată. Poporul însuşi, văzând minunata dovadă a Proorocului, a strigat: "Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat". Şi, prinzând pe slujitorii cei mincinoşi ai lui Baal, i-au ucis, ca să nu mai înşele pe nimeni. Şi foametea a încetat, printr-o ploaie binecuvântată, la rugăciunea Proorocului.

Marele Prooroc Ilie a săvârşit multe alte fapte minunate: A înviat pe fiul văduvei din Sarepta Sidonului, a văzut pe Dumnezeu, la muntele Horeb "în vânt subţire", pe cât este cu putinţă omului a-L vedea, a despărţit lordanul, lovindu-l cu cojocul, trecând ca pe uscat, şi a stat înaintea lui Hristos, la Schimbarea Lui la Faţă, pe Tabor. lar, când s-au sfîrşit zilele Proorocului Ilie, a fost ridicat la ceruri într-un vârtej de flăcări şi într-un car de foc. Sfânta Scriptură şi tradiţia Bisericii ne spun că Sfînlul Ilie va veni, iarăşi, pe pâmânt, la sfîrşitul veacurilor, ca înainte mergător, la cea de a doua venire a lui Hristos, în slavă.